FA s.m.invar. (Muz.) Treapta a patra din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. ♦ Denumirea uneia dintre cheile muzicale. [< it. fa]. Vezi definitia »

taraturațarfa,prostituata Vezi definitia »

REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer]. Vezi definitia »

MANGAFÁ, mangafale, s. f. (Fam.) Om care nu merită nici o considerație; om mărginit, bleg, prost, nătâng; mangafache. – Din tc. mankafa. Vezi definitia »

BIFÁ vb. I. tr. A face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă, dintr-o scrisoare etc. pentru anulare, punere în evidență; a însemna. [< fr. biffer]. Vezi definitia »