DECĂDEÁ vb. II. intr. A cădea, a ajunge într-o stare inferioară, mai rea (decât înainte), a ajunge rău; a slăbi, a-și pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt. ◊ A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. [P.i. decád. / < de- + cădea, după it. decadere]. Vezi definitia »

posibilitatea a unor elemente chimice de a exista in mai multe forme çu proprietati fizice diferite Vezi definitia »

COMPLĂCEÁ vb. refl. a se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire în ceva. (după fr. complaire) Vezi definitia »

AGREÁ vb. tr. a primi favorabil; a simpatiza. ◊ a accepta un reprezentant diplomatic. (< fr. agréer) Vezi definitia »

bitirmeá (-éle), s.f. – Acord, tranzacție. Tc. bitürme (DAR). Este înv. ca și der. bitirdisi, vb. (a ajunge la un acord; a se învoi; a compensa), din tc. bitürmek. Vezi definitia »