BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg.) Buhăit, puhav, umflat. [Var.: búget, -ă, adj.] – Lat. *buccidus. Vezi definitia »

gálfed (-dă), adj. – Palid, veșted. – Var. gălfăd, gîlfed. Origine necunoscută. Cuvînt folosit în Banat și Trans. de Vest. Ar putea fi pus în legătură cu lat. galbinus (prin intermediul unei schimbări de suf. *galbidus?, cf. Pușcariu, Dacor., IV, 684); este însă posibil ca această legătură să fie tîrzie și pur analogică, așa cum este cazul lui gălbează. – Der. gîlfezit, adj. (palid, slab). Vezi definitia »

TWEED s.n. v. tuid. Vezi definitia »

véșted (-dă), adj. – Ofilit, uscat. – Mr. veaștid. Lat. viscĭdus „acru, amar” (Cipariu, Principii, 395; Densusianu, Hlr., 39; Iordan, Dift., 119; REW 9271; cf. împotrivă Pușcariu 1877), cf. sard. biskidu „rînced”. Semantismul presupune o fază intermediară „trecut, stricat”. Der. din lat. *vescĭdus de la vescus „slăbit” (Candrea, Éléments, 13; Pușcariu 1877; Philippide, II, 661; Rosetti, I, 172) nu pare preferabilă. – Der. veșteji (var. înv. veștezi), vb. (a se ofili, a se usca). Vezi definitia »

MOPÉD, mopeduri, s. n. Vehicul hibrid, între bicicletă și motocicletă, putându-se deplasa fie cu ajutorul pedalelor, fie cu ajutorul unui mic motor (de regulă, sub 50 cc). Sinonim cu ciclomotor. – Din engl. moped. Vezi definitia »