HIPERCORECTITÚDINE, hipercorectitudini, s. f. (Lingv.) Greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare. – Hiper – + corectitudine. Vezi definitia »

RETORSIÚNE s.f. Întoarcere împotriva cuiva a propriilor sale argumente. ♦ Act juridic prin care un stat exercită un drept spre a determina un alt stat să înceteze exercitarea unui drept similar. [Pron. -si-u-. / < fr. rétorsion]. Vezi definitia »

PENSIÚNE s. f. întreținere (locuință și masă) primită de cineva (într-o casă particulară) în schimbul unei sume de bani. (< fr. pension) Vezi definitia »

INTERLOCUȚIÚNE s.f. Convorbire. ♦ Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [Var. interlocuție s.f. / < fr. interlocution, cf. lat. inter – între, loquor – a vorbi]. Vezi definitia »

ÓRDINE s. f. 1. dispoziție, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, după anumite reguli etc.; organizație, înșiruire. ♦ ~ de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință. 2. principiu de cauzalitate a lumii, lege proprie naturii. ◊ rânduială, regulă, disciplină. 3. orânduire, organizare; regim. 4. (mat.) relație de ~ = relație tranzitivă între elementele unei mulțimi. (< lat. ordo, -inis, it. ordine) Vezi definitia »