ciurluiálă s.f. (reg.) mocirlă, ciurfuială. Vezi definitia »

OTOMICÓZĂ s.f. (Med.) Inflamație a conductului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziții vegetali. [< fr. otomycose, cf. gr. ous – ureche, myke – ciupercă]. Vezi definitia »

MOȘMOLEÁLĂ, moșmoleli, s. f. Faptul de a moșmoli; mocăială, mocoșeală. Vezi definitia »

BUBÓNICĂ adj. ~ ciumă (sau pestă) ~ă = ciumă (pestă) manifestată prin abcese. (< fr. bubonique) Vezi definitia »

scóibă, scóibe, s.f. (reg.) 1. cal bătrân, slab și neputincios. 2. femeie bătrână și slabă. 3. coajă verde de nucă; coajă de dovleac fiert (hrană pentru porci). Vezi definitia »