HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

PALEOBIOLOGÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază modul de viață al animalelor și plantelor fosile. (< fr. paléobiologie) Vezi definitia »

ciușderie, ciușderii s. f. păcăleală, înșelătorie. Vezi definitia »

XENOPATÍE s. f. delir în care bolnavul e convins că se acționează asupra sa de la distanță prin sugestie, hipnoză etc. (< fr. xénopathie) Vezi definitia »

COLEPATÍE s. f. afecțiune a căilor biliare. (< fr. cholépathie) Vezi definitia »