RAG- Element prim de compunere savantă cu sensul de „fisură”. [< gr. rhagas]. Vezi definitia »

SCATOFÁG, -Ă, scatofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Med.) Coprofag. – Din fr. scatophage. Vezi definitia »

SCATOFÁG, -Ă adj., s.m. Coprofag. [< fr. scatophage]. Vezi definitia »

ciormoiág (ciormoiági), s. m. – Diverse specii de condroniu (Melampyrum cristatum, arvense, nemorosum). Mag. csormolya (Cihac, II, 491; Drăganu, Dacor., VII, 133; Gáldi, Dict., 87); aparține aceleiași rădăcini sl. a lui ciormă. Vezi definitia »

prag (práguri), s. n. – 1. Partea de jos, orizontală a tocului ușii. – 2. Consolă, treaptă. – 3. (Înv.) Stîlp de pod. – 4. Banc, grind. – 5. Șuvoi adînc, cădere de apă. – 6. Cordar. – 7. Pubis. – Mr., megl. prag. Sl. pragŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 385; Conev 80); cf. bg. prag, alb. prak. Pentru sensul 5, cf. Bărbulescu, Arhiva, XXIX, 123. – Der. prăgar, s. m. (Olt., prag de sus sau de jos, grindă pe temelia unei case). Vezi definitia »