Definita cuvantului colegatar
COLEGATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. [Cf. fr. colégataire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu colegatar
identitár adj. m., pl. identitári; f. identitáră, pl. identitáre Vezi definitia »
CVADRIGEMELÁR, -Ă adj. cu patru gemeni. (< fr. quadrigémelaire) Vezi definitia »
SECULÁR, -Ă adj. Care durează, care există de secole; străvechi. [< lat. saecularis, cf. fr. séculaire]. Vezi definitia »
SUBLOCATÁR, -Ă, sublocatari, -e, s. m. și f. Subchiriaș. – Sub1- + locatar (după fr. sous-locataire). Vezi definitia »
ORBICULÁR, -Ă adj. Rotund, care descrie o circumferință, circular; orbiculat. ♦ s.m. Mușchi circular plasat în jurul pleoapelor și buzelor, acționând asupra lor. [Cf. fr. orbiculaire, lat. orbicularis]. Vezi definitia »