LOCULÁR, -Ă, loculari, -e, adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji (II 1). – Din fr. loculaire. Vezi definitia »

SAMÁR, samare, s. n. 1. Șa mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari și pe catâri; p. ext. încărcătură care se așează pe spatele unui animal de povară. 2. Bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă, care servește la transportarea cărămizilor pe schele. 3. Laț de sprijin pe care se așează căpriorii acoperișului unei case. – Din bg., scr. samar. Vezi definitia »

TISULÁR, -Ă adj. (anat.) referitor la țesuturi. (< fr. tissulaire) Vezi definitia »

LAHÁR s. n. curgere noroioasă care apare în cazul unor erupții vulcanice însoțite de ploi abundente. (< fr. lahar) Vezi definitia »

DEMNITÁR s. m. înalt funcționar de stat. (după fr. dignitaire) Vezi definitia »