Definita cuvantului caraftă
caráftă (căráftă), caráfte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care țin vatalele; cioacă.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu caraftă
SERPENTÍNĂ2 s. f. v. serpentin. Vezi definitia »
FUSTÍȚĂ, fustițe, s. f. Fustișoară. – Fustă + suf. -iță. Vezi definitia »
COLECISTÍTĂ s. f. inflamație a colecistului. (< fr. cholécystite) Vezi definitia »
rîvnă (-ne), s. f. – 1. Pasiune, ardoare. – 2. Ambiție, pretenție. – 3. Zel, osîrdie. – Var. rîmnă, înv. rîhnă. Sl. rĭvĭnije, rĭvĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 315; Conev 100). – Der. rîvnaci, adj. (zelos, harnic); rîvni (var. rîmni, înv. revni, răhni), vb. (a dori, a năzui, a aspira); rîvnitor (var. rîmnitor), adj. (doritor, avid, zelos). Vezi definitia »
ciurícă s. f. – 1. Sărbătoarea sfîntului Chiriac, 27 iulie. – 2. Bătaie, pedeapsă. Lat. pop. *Kiuricus, din gr. ϰυρι(α)ϰός (Philippide, Bausteine, 51; Jokl, IF, XLIV, 44; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 193; DAR); cf. alb. Sen Kjurk, it. de sud Chirico. Pentru sensul 2, cf. arhanghel, Nicolae. Vezi definitia »