os (oáse), s. n. – 1. Ciolan. – 2. (Olt., Banat) Sîmbure, sămînță. – 3. Neam, viță, familie. – 4. (Pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. – Mr., istr. os, megl. uos. Lat. ossum (Pușcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), cf. vegl. vuas, it., port. osso, prov., fr., cat. os, sp. hueso. – Der. osamă, s. f. (Banat, oseminte), din lat. ossamen (Candrea); osi, vb. (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, s. m. (Olt., ramură uscată), pe care Tiktin îl leagă poate greșit, de osie; osos, adj. (ciolănos), poate formație neol. (după Pușcariu 1229, direct din lat. ossuosus). Der. neol. osatură, s. f. (schelet, armătură), din fr. ossature; osifica, vb., din fr. ossifier; oseminte, s. n. pl., din fr. ossements (der. din lat. ossamenta, cf. Pușcariu 1227; Pascu, Beiträge, 22 și Scriban nu pare posibilă). Vezi definitia »

BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care curge gros și inegal (ca balele). – Din bale + suf. -os. Vezi definitia »

VILÓS, -OÁSĂ adj. (bot.) acoperit cu peri lungi și moi, de consistența lânii; păros. ♦ (anat.) membrană õasă = membrană acoperită cu vilozități. (< fr. villeux, lat. villosus) Vezi definitia »

MĂRINIMÓS, -OÁSĂ, mărinimoși, -oase, adj. Care este plin de mărinimie, de înțelegere, de bunătate; generos. – Mare¹ + inimos (după lat. magnanimus). Vezi definitia »

TUMENTÓS, -OÁSĂ adj. (biol.) acoperit cu peri scurți și moi; pâslos. (< fr. tumenteux) Vezi definitia »