MINDÍR, mindire, s. n. (Reg.) 1. Saltea umplută cu paie. 2. Plapumă; cuvertură. 3. Haină scurtă de iarnă, în portul popular, cu mâneci, vătuită și trasă la mașină. – Din tc. minder. Vezi definitia »

DELÍR, deliruri, s. n. 1. Tulburare a conștiinței, manifestată prin halucinații, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc. 2. Fig. Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv. – Din fr. délire. Vezi definitia »

FURNÍR s. n. placă subțire de lemn de esență superioară, pentru mobilă. (< germ. Furnier) Vezi definitia »

HECATONCHÍR s. m. (mit.) gigant despre care se spune că ar fi avut cincizeci de capete și o sută de mâini. (< fr. hécatonchires) Vezi definitia »

CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus]. Vezi definitia »