PALEOCREȘTÍN, -Ă adj. referitor la începuturile creștinismului. ♦ artă ~ă = arta primilor creștini, dezvoltată în Occident, ale cărei forme dovedesc legături profunde cu arta de tradiție elenistică (picturi relativ rudimentare, scene și motive pătrunse de un întreg simbolism). (după fr. paléochrétien) Vezi definitia »

ACVAMARÍN s. n. Varietate de beril de culoare albastră-deschisă sau verzuie, folosită ca piatră prețioasă. – It. acquamarina. Vezi definitia »

ciulín (ciulíni), s. m. – 1. Varietate de scaiete (Carduus nutans; Dipsacus silvestris; Onopordon Acanthium; Berberis vulgaris; Xanthium spinosum; etc.). – 2. (Înv.) Cui de fier folosit la tortură. – Mr. ciuliiă „spin.” Sl., cf. rus. čilim, mag. súlyom (Cihac, II, 58); din mag. după Gáldi, Dict., 173. – Der. ciulinos, adj. (spinos); ciuline, s. f. pl. (paste făinoase). Vezi definitia »

BAKUNIN, Mihail Aleksandrovici (1814-1876), revoluționar rus, unul dintre fondatorii și ideologii anarhismului și narodnicismului. Fiind în emigrație, a participat la mișcările revoluționare din Europa. A considerat statul și religia ca principalele obstacole în calea năzuinței omului spre libertatea neîngrădită („Statul și Dumnezeu”, „Statul și anarhia”). Anarhiștii, în frunte cu A., au fost excluși din Internaționala I, în 1872, pentru activitate fracționistă. Vezi definitia »

MAGAZÍN² s.n. 1. Publicație periodică (ilustrată), care conține materiale din diverse domenii. 2. Emisiune periodică de radio sau televiziune axată pe un anume subiect. [Pl. -ne, (rar) -nuri. / < engl., fr. magazine]. Vezi definitia »