METÁL¹, metale, s.n. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și electricitate, ductil și maleabil, solid la temperatură obișnuită. (din fr. métal, germ. Metall, lat. metallum) Vezi definitia »

FRACTÁL, -Ă, fractáli, -e, s. m. și adj. (Fiz. și mat.) (Se spune despre o) Figură din plan sau spațiu, compusă dintr-un număr infinit de elemente, cu proprietatea că forma și distribuția sa statistică nu se modifică indiferent de scara de observație. (din fr. fractal, termen inventat de către matematicianul francez B. Mandelbrot în 1975, din lat. fractus = spart). [DRAE] Vezi definitia »

SUBORBITÁL, -Ă, suborbitali, -e, adj. Care se află sau are loc sub orbita cerească. – Sub¹- + orbital. Vezi definitia »

PALEÁL, -Ă, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al paliumului. [Pr.: -le-al] – Din fr. palléal. Vezi definitia »

INTERFERENȚIÁL, -Ă adj. referitor la interferență. (< fr. interférentiel) Vezi definitia »