sâmbătáș, sâmbătáși, s.m. (reg.) adept al unei secte religioase care nu lucrează sâmbăta; sâmbătar. Vezi definitia »

tiocúș, tiocúșe, s.n. (reg.) 1. toc pentru gresie, pistol. 2. toc de hârtie. 3. înveliș, coajă de semințe. Vezi definitia »

săláș (-șuri), s. n. – 1. Locuință, locaș, casă. – 2. Adăpost, refugiu. – 3. (Trans. de N.) Sicriu. – 4. Grup de familii de țigani robi, format pînă la 15 capi de familii care aparțineau aceluiași proprietar. – Var. Mold. salaș. Mag. szállás (Miklosich, Fremdw., 124; Cihac, II, 524; Gáldi, Dict., 96), cf. sb. salaš „cătun”, pol. szalasz, rus. šalaš. – Der. sălășlui, vb. (a găzdui, a adăposti; a se aciua; a locui, a trăi); sălășluință, s. f. (sălaș, domiciliu); sălășitoare, s. f. (Trans., osul-iepurelui, Onosis spinosa). Vezi definitia »

rezemúș, rezemúșuri, s.n. (reg.) stâlp de susținere sau de legătură între părțile unei case. Vezi definitia »

CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac. – Et. nec. Vezi definitia »