TAMARÍSCĂ s.f. Specie de arbust cu frunze mărunte și dese, cu flori albe sau roz, care cresc pe prundișuri; (pop.) cătină. [Var. tamarix s.m. / < fr. tamaris, cf. lat. tamariscus]. Vezi definitia »

sărbezeálă s.f. (pop.) 1. acrire, alterare a laptelui. 2. spălăcire a culorii unei vopsele. 3. (despre oameni) slăbire, paloare a feței. Vezi definitia »

COLESTERÍNĂ s. f. Colesterol. – Din fr. cholestérine. Vezi definitia »

ANCÓȘĂ s. f. 1. crestătură. 2. decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat. 3. canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici. (< fr. encoche) Vezi definitia »

MẮDUVĂ s. f. 1. Substanță moale, de culoare gălbuie sau roșie, aflată în canalul oaselor, care ajută la formarea sângelui și a țesutului osos. ◊ Măduva spinării = parte a sistemului nervos central aflată în interiorul coloanei vertebrale, care coordonează reflexele necondiționate somatice și vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Până în măduvă sau până în (sau la) măduva oaselor = până în adâncul ființei, al sufletului; profund, adânc. 2. Zona interioară, centrală, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. sevă, mâzgă. 3. Fig. (Rar) Partea esențială a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esență, miez. – Lat. medulla. Vezi definitia »