METÓȘĂ s. f. (arhit.) spațiu între denticule. (< fr. métoche) Vezi definitia »

nălucínță, nălucínțe, s.f. (înv.) 1. deșertăciune, vanitate. 2. vrajă, farmec. Vezi definitia »

șâșâiálă, șâșâiéli, s.f. (reg.) sunet produs prin pronunțarea prelungită și repetată a sunetului ș, pentru a liniști sau a adormi un copil mic; șușuit, șâșâit. Vezi definitia »

CHIÁSMĂ s.f. Încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi). ♦ Punct în care se întretaie cele două ramuri ale nervului optic. ♦ (Biol.) Loc de unire a cromozomilor omologi în timpul profazei. [< fr. chiasma, cf. gr. chiasma]. Vezi definitia »

AMILOPECTÍNĂ s.f. Component al amidonului, care e dizolvabil în apă numai prin încălzire, dând soluții stabile de o mare viscozitate. [< fr. amylopectine]. Vezi definitia »