óftică (óftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul h › f pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic). Vezi definitia »

MUCÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță transparentă semifluidă, care se găsește în mucusul gastric, în salivă etc. [< fr. mucine]. Vezi definitia »

EFEDRÍNĂ s. f. alcaloid extras dintr-un arbust, solubil în alcool, în eter și cloroform și cu acțiune vasoconstrictoare. (< fr. éphédrine) Vezi definitia »

plotojeálă, plotojéli, s.f. (reg.) cârpeală. Vezi definitia »

CARPOSFÉRĂ s. f. oosferă înainte de fecundare. (< fr. carposphère) Vezi definitia »