ÉTICĂ s.f. 1. Disciplină filozofică care studiază principiile morale, originea, dezvoltarea și conținutul lor. 2. Morală. [Gen. -cii. / cf. fr. éthique, lat. ethica]. Vezi definitia »

HIPERCHERATÓZĂ s. f. îngroșare a stratului cornos al epidermei. (< fr. hyperkératose) Vezi definitia »

snobinétă, snobinéte, s.f. (înv.) tânără femeie snoabă și frivolă. Vezi definitia »

CLĂNȚĂNEÁLĂ, clănțăneli, s. f. Clănțănit. Clănțăni + suf. -eală. Vezi definitia »

PLASMOCHÍNĂ s. f. substanță medicamentoasă de sinteză, folosită în tratamentul malariei. (< fr. plasmochine) Vezi definitia »