Definita cuvantului benedictin
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Călugăr (sau călugăriță) din ordinul întemeiat de sf. Benedict de Nursia în secolul VI. 2. Adj. Care aparține benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 3. S. f. Băutură spirtoasă, fină, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparată la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu benedictin
din tc. hançer Vezi definitia »
BAUDOUIN v. Balduin. Vezi definitia »
GÉMIN, -Ă, gemini, -e, adj. V. geamăn. Vezi definitia »
BLEUMARÍN adj. invar. Albastru-închis. [Pr.: blömarin] – Fr. bleu marine. Vezi definitia »
DECLÍN s.n. 1. Coborâre către asfințit a unui astru pe bolta cerească. 2. (Fig.) Decădere. [Pl. -nuri. / < fr. déclin, it. declino]. Vezi definitia »