Definita cuvantului căputătură
căputătúră, căputătúri, s.f. (înv.) parte a încălțămintei care acoperă zona superioară a labei.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu căputătură
REA-CREDÍNȚĂ s.f. v. rău (1) [DEX ´98]. Vezi definitia »
ANTROPOTÉHNICĂ s.f. Arta de a dezvolta armonic ființa umană. [< fr. anthropotechnique]. Vezi definitia »
strungăríță2, strungăríțe, s.f. (reg.) strungă, strungăreață. Vezi definitia »
EVIDÉNȚĂ, (2) evidențe, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia. 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ. – Din fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza. Vezi definitia »
SVĂRDÁICĂ, svărdaice, s. f. (Ornit.) Virdare. – Din verde + suf. -aică. Vezi definitia »