Definita cuvantului căputătură
căputătúră, căputătúri, s.f. (înv.) parte a încălțămintei care acoperă zona superioară a labei.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu căputătură
tarábă (tắrăbi), s. f. – Tejghea, masă de expus mărfurile. Tc. tarab, din arab. darabah (Șeineanu, II, 348). – Der. tarabagiu, s. m. (negustor de la tarabă); tărăbuță, s. f. (bagaje, catrafuse) se folosește mai ales la pl. Vezi definitia »
ANTEDÁTĂ s. f. dată anterioară celei reale. (după fr. antidate) Vezi definitia »
OMNISCIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a ști totul. [Pr.: -sci-en-] – Din fr. omniscience, lat. omniscientia. Vezi definitia »
MÍNĂ2 s. f. expresie a feței; fizionomie. (< fr. mine) Vezi definitia »
EVANESCÉNȚĂ s. f. dispariție lentă; estompare treptată. (< fr. évanescence) Vezi definitia »