SALUTÁR, -Ă adj. Folositor pentru păstrarea sănătății, a vieții etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. [Cf. fr. salutaire, lat. salutaris]. Vezi definitia »

CÂNTÁR, cântare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ Expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din tc. kantar. Vezi definitia »

ZVONÁR, -Ă, zvonari, -e, s. m. și f. (Rar) Zvonist. – Zvon + suf. -ar. Vezi definitia »

cafadár, cafadári, s.m. (înv.) prieten, tovarăș. Vezi definitia »

zimțár (pop., reg.) s. n., pl. zimțáre Vezi definitia »