pícă (píci), s. f. – 1. Vîrf de lance, la jocul de cărți. – 2. Resentiment, ciudă, necaz. – Mr. pică „resentiment”. Fr. pique, sensul al doilea poate prin intermediul ngr. πίϰα și numai indirect din it. picca (Cihac, II, 254; Meyer, Neugr. St., IV, 71), ven. pica. – Der. picador, s. m. (la luptele cu tauri, asistent al toreadorului), din sp. prin intermediul fr.; picant, adj. (condimentat), din fr. piquant; picher, s. m. (vînător călare; cantonier), din fr. piqueur; pichet, s. n. (țesătură de bumbac), din fr. piqué, cf. rus. piket; pichet, s. n. (joc de cărți; par, țăruș; clădire de grăniceri), din fr. piquet, it. picchetto, ultimul sens cu var. bechet, din tc., rus. beket; picheta, vb. (a marca prin picheți, a trasa), din fr. piqueter; pichetaș, s. m. (soldat de la un post de frontieră). Vezi definitia »

GALACTOPOIÉZĂ s. f. galactogeneză. (< fr. galactopoïèse) Vezi definitia »

BARONARCÓZĂ s.f. Narcoză prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decât cea atmosferică. (din fr. baronarcose) Vezi definitia »

FOSFATÍDĂ, fosfatide, s. f. Substanță din clasa lipidelor în a cărei moleculă intră fosforul, prezentă mai ales în țesutul nervos. – Din fr. phosphatide. Vezi definitia »

ȚÂRÍCĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țâră; țârucă, țârișoară. – Țâră + suf. -ică. Vezi definitia »