Definita cuvantului comă
CÓMĂ2 s.f. 1. A noua parte dintr-un sunet, care este cea mai mică diviziune a tonului perceptibilă cu urechea; semn care indică (în muzica instrumentală) frazele și (în muzica vocală) locurile unde se respiră. 2. (Rar) Virgulă. [< it. coma, germ. Komma, cf. gr. komma – fragment de frază].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu comă
XILOGRAVÚRĂ s.f. Xilografie. ♦ Clișeu gravat în lemn; reproducere obținută după un astfel de clișeu. ♦ Desen cu linii groase având tehnica gravurilor în lemn. [< fr. xylogravure]. Vezi definitia »
ERITROPSÍNĂ, eritropsine, s. f. Proteină de culoare roșie, legată de vitamina A, prezentă în unele celule ale retinei și care, sub acțiunea luminii, își schimbă culoarea spre galben palid. – Din fr. érythropsine. Vezi definitia »
TEBAÍNĂ s.f. Alcaloid cu acțiune toxică, extras din opiu. [Pron. -ba-i-. / < fr. thébaïne, cf. engl. thebain]. Vezi definitia »
ELECTROCULTÚRĂ s. f. utilizare a curentului electric pentru dezvoltarea vegetalelor. (< fr. électroculture) Vezi definitia »
CÁLĂ2 s.f. Piedică folosită pentru a opri deplasarea nedorită a unui vehicul, a unei piese etc. [< fr. cale, cf. prov. calo]. Vezi definitia »