Definita cuvantului ordalie
ORDALÍE, ordalii, s. f. Mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite și a fierului încins) sau prin duelul judiciar. [Acc. și: ordálie] – Din fr. ordalie, lat. ordalium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ordalie
LIPODISTROFÍE s. f. distrofie a țesutului adipos subcutanat. (< fr. lipodystrophie) Vezi definitia »
PARTENOFOBÍE s. f. teamă patologică de adolescente, de fecioare. (< parteno- + -fobie2) Vezi definitia »
PREISTÓRIE s.f. Ansamblu de informații asupra istoriei societății primitive, anterioară apariției izvoarelor scrise. [Gen. -iei. / după fr. préhistoire]. Vezi definitia »
FONASTENÍE s. f. oboseală a organelor vocale. (< fr. phonasthénie) Vezi definitia »
STĂREȚÍE, stăreții, s. f. 1. Funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție. 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri. – Stareț + suf. -ie. Vezi definitia »