Definita cuvantului combinare
COMBINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare. ♦ (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. [< combina].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu combinare
NEGOȚÁRE, negoțări, s. f. v. NEGOȚA. – [DLRM] Vezi definitia »
ÎNTRERÚPERE, întreruperi, s. f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără întrerupere = permanent, necontenit, continuu. [Var.: (înv.) întrerúmpere s. f.] – V. întrerupe. Vezi definitia »
RECOLTÁRE, recoltări, s. f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei. – V. recolta. Vezi definitia »
LENEVÍRE, leneviri, s. f. Acțiunea de a (se) lenevi rezultatul ei. – V. lenevi. Vezi definitia »
PENSIONÁRE, pensionări, s. f. Faptul de a (se) pensiona. [Pr.: -si-o-] – V. pensiona. Vezi definitia »