ENTEROBACTERIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază bacteriologia intestinală. (< entero- + bacteriologie) Vezi definitia »

ISOSPORÍE s.f. v. izosporie. Vezi definitia »

NEOPLAZÍE, neoplazii, s. f. (Med.) Proces patologic de formare a unui țesut nou, tumoral, prin înmulțirea exagerată a celulelor și uneori prin modificarea structurii caracteristice a țesutului din care a luat naștere. ♦ Cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasie. Vezi definitia »

AGLOSÍE s. f. absență congenitală a limbii. (< fr. aglosie) Vezi definitia »

PROTERANDRÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare a organelor reproducătoare masculine înaintea celor femele la organismele hermafrodite; protandrie. [Gen. -iei. / < fr. protérandrie, cf. gr. proteros – timpuriu, aner – bărbat]. Vezi definitia »