durlíg, durlíge, s.n. (reg.) picior gol, desculț. Vezi definitia »

fig, figi, s. m. (reg., înv.) Smochin. Vezi definitia »

dig (díguri), s. n. – Chei, faleză. Fr. digue. – Der. îndigui, vb., pe baza fr. endiguer. Vezi definitia »

rămíg s.n. (reg.) bucățică, rest, rămășiță. Vezi definitia »

FRIG, (2) friguri, s. n. 1. Temperatură scăzută a mediului ambiant, care dă senzația de rece. ♦ Senzație de rece provocată de temperatura joasă a mediului. 2. (La pl.) Temperatură ridicată a unui bolnav; tremur cauzat de senzația de rece, care precedă uneori o stare febrilă; frisoane. ♦ Malarie. ♦ Fig. Stare de neliniște, de agitație puternică; emoție. [Var.: (pop., 2) frígură s. f.] – Lat. frigus, -oris. Vezi definitia »