RUMENÍU, -ÍE, rumeníi, adj. ~ Lumina lunii se schimbă în polei rumeniu. ◊ (Substantivat) I se păru mai tânără și mai frumoasă în rumeniul zorilor. Vezi definitia »

tarciníu, -íe, tarciníi, adj. (înv.) de culoarea scorțișoarei. Vezi definitia »

EPÍU s.n. Dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape către larg pentru a micșora lățimea apei sau pentru a-i apăra malurile de eroziuni. [Pron. -piu. / < fr. épi]. Vezi definitia »

HIMÉNIU s.n. (Bot.) Partea centrală a ciupercilor, formată din elemente producătoare de spori; himen (2) [în DN]. [< fr. hyménium]. Vezi definitia »

TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Latinism înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium. Vezi definitia »