Definita cuvantului ordinariat
ORDINARIÁT, ordinariate, s. n. (Înv.) Organ administrativ care conducea o episcopie catolică; consistoriu. – Din lat. ordinariatus, fr. ordinariat.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ordinariat
CONFINÁT, -Ă, confinați, -te, adj. (Franțuzism; despre aer, atmosfera unei încăperi etc.) Închis; irespirabil, stricat, viciat. – După fr. [air] confiné. Vezi definitia »
AGNÁT, -Ă, agnați, -te, s. m. și f. (Jur.) Rudă în linie paternă. – Din fr. agnat, lat. agnatus. Vezi definitia »
AFRICÁT, -Ă adj. (Fon.; despre sunete) Care se pronunță începând cu o ocluziune și terminându-se cu un sunet fricativ. ◊ Consoană africată (și s.f.) = consoană care începe cu o ocluziune și se termină ca o fricativă fără să-și schimbe punctul de articulație. [Cf. fr. afriqué, lat. affricatus]. Vezi definitia »
STRIÁT, -Ă adj. cu striații. ♦ mușchi ~ți = mușchi constituiți din fibre lungi. (< fr. strié, lat. striatus) Vezi definitia »
DESPERÁT/DISPERÁT, -Ă adj. 1. ajuns la desperare; deznădăjduit. 2. (despre manifestări ale oamenilor) care denotă desperare. ◊ care provoacă desperare; periculos, grav. (< despera) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z