CANTÓN s.n. 1. Clădire construită lângă o șosea sau lângă o cale ferată, înzestrată cu aparate de semnalizare, de protecție și de supraveghere a drumurilor respective, servind și ca locuință cantonierului. ♦ Sector al unui drum. 2. Unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuință de pădurar. 3. Unitate teritorial-administrativă care se întâlnește în unele țări (Elveția, Franța etc.). 4. (Arhit.) Una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce. [< fr. canton]. Vezi definitia »

ANTINEUTRÓN s. m. antiparticulă a neutronului. (< fr. antineutron) Vezi definitia »

CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi în jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de formă; Con vulcanic = partea exterioară în formă de con (1), a unui vulcan; con de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cône]. Vezi definitia »

AMFICOTILEDÓN, -Ă adj. cu cotiledoanele concrescute. (< fr. amphicotilédon) Vezi definitia »

GIBÓN s. m. maimuță antropoidă cu brațele foarte lungi și fără coadă, din pădurile indo-malaieze. (< fr. gibbon) Vezi definitia »