PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke. Vezi definitia »

mînecă (mấneci), s. f. – Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul. – Var. mînică. – Mr. mînică, megl. mǫnică. Lat. mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300; Pascu, I, 119), cf. alb. mëngë, it. manica, prov., sp., port. manga, fr. manche. – Der. mînecar, s. n. (tunică, veston, bluzon; manșon); mînecuță, s. f. (mînecă; manșetă detașabilă). Vezi definitia »

ADÂNCĂTÚRĂ, adâncături, s. f. Adâncitură. – Din adânca + suf. – (ă)tură. Vezi definitia »

șubúță, șubúțe, s.f. (reg.) 1. șubă mică; șubuliță. 2. haină de dimie albă până la genunchi, purtată peste îmbrăcăminte. Vezi definitia »

nu se merită! expr. (glum.) nu merită osteneala! Vezi definitia »