CHÍLĂ s.f. Piesă din axa longitudinală a unei nave, care, împreună cu carlinga centrală, constituie baza scheletului navei. [< fr. quille, cf. ol. kiel]. Vezi definitia »

DIASTRÓFĂ s. f. dispunere a cromatoforilor în două grupe separate, orientate în direcția sau în partea opusă izvorului de lumină. (< fr. diastrophe) Vezi definitia »

țâmbră, țâmbre, s.f. (reg.) podoabă. Vezi definitia »

vașétă s. f., g.-d. art. vașétei; pl. vașéte Vezi definitia »

ABATÉSĂ s.f. (Rar) Superioară a unei mănăstiri catolice de călugărițe. [< it. abbadessa, cf. lat. abbatissa]. Vezi definitia »