DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. Cal slab, prăpădit și bătran; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A fi (sau se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

ODONTOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a arcadelor dentare. (< fr. odontogramme) Vezi definitia »

FRUNZULÍȚĂ, frunzulițe, s. f. Diminutiv al lui frunză; frunzișoară, frunzulică, frunzuleană, frunzucă, frunzică, frunziță, foiță. – Frunză + suf. -uliță. Vezi definitia »

GLÓTĂ s. f. deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni și servește la emisiunea sunetelor vocale. (< fr. glotte, gr. glotta) Vezi definitia »

BÁNCĂ², bănci, s. f. 1. Institut de credit care efectuează operații financiare. ◊ Bancă de emisiune = bancă învestită cu dreptul de a emite bancnote. 2. (La unele jocuri de cărți) Banii puși în joc de cel ce conduce jocul. – It. banca (fr. banque). Vezi definitia »