vântuléț s. n., pl. vântuléțe Vezi definitia »

DIVÓRȚ s. n. 1. desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (fig.) dezacord, nepotrivire; ruptură. (< fr. divorce, lat. divortium) Vezi definitia »

băbăcúț, băbăcúți, s.m. (înv. și reg.) tătic Vezi definitia »

tîrnáț (tîrnațuri), s. n. – Pridvor, cerdac deschis al fațadei sau pe două sau trei laturi ale casei. Mag. tornác (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 162), cf. cr., slov. trnac, rut. tornac. Der. din lat. internatĭum (Philippide, Principii, 44) nu este posibilă. Mai ales în Trans. Vezi definitia »

ERZAȚ, erzațuri, s. n. Surogat, înlocuitor (mai ales de cafea). – Din germ. Ersatz. Vezi definitia »