VALECÚLĂ s. f. (anat., bot.) depresiune ușoară pe suprafața unui organ; spațiul între două ridicături sau dungi. (< fr. vallécule, lat. vallecula) Vezi definitia »

ENEÁDĂ s.f. (Ant.) Ierarhie de nouă zei, simbolizând forțele universului. ♦ (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pron. -ne-a-. / < fr. ennéade, cf. gr. enneas]. Vezi definitia »

CENZÚRĂ s.f. 1. (Ist.) Demnitatea și funcția de cenzor în vechea Romă. 2. Control exercitat asupra publicațiilor și tipăriturilor pentru a împiedica propagarea unor idei; organ care exercită acest control. 3. Funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale. ♦ Critică, blam public. [< lat. censura, cf. it. censura, fr. censure]. Vezi definitia »

REFRINGÉNȚĂ, refringențe, s. f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence. Vezi definitia »

gîrníță (gấrnițe), s. f. – Varietate de stejar (Quercus conferta). – Var. gîrneț, gîrneață. Bg., sb. granica (Cihac, II, 117; Conev 49; DAR), cf. gorun. Vezi definitia »