BÉNGA subst. (Fam.; în expr.) A-l lua benga (pe cineva) = a-l lua dracul, a o păți; a muri. – Din țig. benga. Vezi definitia »

scărigá, scăríg, vb. I refl. (reg.) a se cățăra pe crengile unui pom, a se urca de pe o creangă pe alta; a trece cu greu un obstacol prin urcare pe el. Vezi definitia »

YÓGA s.n. Școală filozofică indiană care recomandă contemplarea, imobilitatea absolută, extazul mistic și practicile ascetice în vederea eliberării eului individual de contingențele vieții materiale și contopirii cu sufletul universal. [< fr., sanscr. yoga – contopire]. Vezi definitia »

AROGÁ vb. I. tr. A-și atribui un drept, o calitate etc. cu de la sine putere. [P.i. aróg, conj. -ge. / < fr. arroger, cf. lat. arrogare – a reclama pentru sine]. Vezi definitia »

DEROGÁ, deróg, vb. I. Intranz. A se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale. – Din fr. déroger, lat. derogare. Vezi definitia »