irodiéce s.f. pl. (pop.) zânele rele, ielele. Vezi definitia »

CEFALOTORÁCE s.n. Regiune anterioara a corpului unor animale (crustacee, arahnide) care cuprinde toracele și abdomenul. [< fr. céphalothorax, cf. gr. kephale – cap, thorax – torace]. Vezi definitia »

DÓLCE adv. (muz.) dulce, delicat. (< it. dolce) Vezi definitia »

șovâltoáce s.n. pl. (reg.) grămezi mici de fân, strânse cu grebla. Vezi definitia »

LÁRICE s. f. arbore rășinos din familia pinaceelor, cu frunze căzătoare, aciculare și cu lemn tare și rezistent, foarte prețios; zadă. (< it. larice, lat. larix, -icis) Vezi definitia »