Definita cuvantului adulmeca
adulmecá (-c, -át), vb. – A simți prin miros prezența unui animal, a omului etc. – Var. adulma. Origine obscură. Posibil din lat. *adŏsmāre, de la *ŏsmāre (din gr. ὀσμάω „a adulmeca”, ὀσμή „miros”). Din *ŏsmāre provin sp. husmear, it. ormare (ven. usmar), rom. urma; din *adŏsmāre › *adŏrmāre provin it. aormare (REW 6112; Prati) și rom. adulma. Adulmeca presupune un der. lat. *adŏsmĭcāre; dar chiar așa, der. este dificilă din punct de vedere fonetic. Pușcariu 29 (urmîndu-l pe Hasdeu 386) presupune un lat. *adolmicare, de la olere (cf. DAR). Philippide, Principii, 295, se gîndea la o der. directă de la urmă; iar Pascu, I, 181, propune lat. *adŏrmĭcāre. – Der. adulmecător, adj. (care are miros bun).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu adulmeca
TRANSLOCÁ, translóc, vb. I. Tranz. (Livr.) A muta (1). – Din translocație (derivat regresiv). Vezi definitia »
FORTIFICÁ, fortífic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oțeli. 2. Tranz. A întări un loc prin lucrări de fortificație. – Din lat. fortificare, fr. fortifier. Vezi definitia »
DURIFICÁ, durific, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) dur1 (1), mai tare. – Din dur1. Vezi definitia »
suhocánca s.f. art. (reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »
străntunecá, pers. 3 sg. străntúnecă, vb. I refl. (înv.) a se întuneca foarte tare. Vezi definitia »