Definita cuvantului ordona
ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [Var.: (înv.) ordiná vb. I] – Din fr. ordonner.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ordona
POZIȚIONÁ vb. I. tr. A indica coordonatele geografice ale unei nave, amplasamentul exact al unei mașini, al unei unelte, al unei trupe etc. [< fr. positionner]. Vezi definitia »
ÎNȚĂRÂNÁ, înțărânez, vb. I. Tranz. (Rar) A înțelina. – Din în- + țărână. Vezi definitia »
SCĂRMĂNÁ, scármăn, vb. I. Tranz. 1. A smulge și a răsfira (cu mâna sau cu mașini speciale) lâna brută sau alte materiale fibroase, pentru a desface fibrele, a le curăța de impurități și a le înfoia. ♦ A smulge fulgii penelor pentru a face puf. 2. Fig. (Fam.) A bate sau a certa pe cineva. – Et. nec. Vezi definitia »
OICUMÉNA s. f. Denumire generică a suprafețelor populate de pe uscat, care reprezintă, în prezent, peste 90% din suprafața acestuia. – Cuv. gr. Vezi definitia »
OVAȚIONÁ vb. tr., intr. a manifesta admirația, simpatia pentru cineva sau ceva prin ovații; a aclama. (< fr. ovationner) Vezi definitia »