păhólț, păhólțuri, s.n. (reg.) fiecare dintre bârnele pe care se sprijină podeaua de scânduri a casei. Vezi definitia »

păráț (-țuri), s. n. – Cerul-gurii, palat. – Mr. pănat. Lat. pălātum (Candrea-Dens., 1330; REW 6160), cu sing. reconstituit după pl. (după Tiktin, din lat. palatium, confundat cu palatum). – Der. (îm)părătuș, s. m. (omușor, uvulă), cuvînt care lipsește numai în Munt. (ALR, I, 33). Vezi definitia »

BOȚ², boțuri, s. n. Bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore. – Din rus. boț. Vezi definitia »

JANȚ², janțuri, s. n. 1. Grăsime care se scurge din cașul stors de zer. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la urda frământată. Vezi definitia »

VIRNÁNȚ, virnanți, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze alterne și penate, cu flori galbene, dispuse în corimb, cu întrebuințări în medicină; rută (Ruta graveolens). – Din magh. virmanc. Vezi definitia »