FLÉGMĂ s. f. 1. mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (fig.) nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil. (< fr. flegme, lat., gr. phlegma) Vezi definitia »

TRANZIÉNȚĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate. ♦ Termen folosit în diferite discipline sociale semnificând caracterul instabil, continua devenire a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, viteza de modificare a acestor relații și de adaptare a omului la noile relații. [Pron. -zi-en-, var. transiență s.f. / cf. it. transienza]. Vezi definitia »

PAPAÍNĂ s. f. diastază din latexul de papaia, folosită în medicină în afecțiuni digestive. (< fr. papaïne, germ. Papain) Vezi definitia »

NICHELÍNĂ s. f. 1. aliaj de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea rezistoarelor. 2. arseniură naturală de nichel. (< fr. nickéline) Vezi definitia »

PROBÉLĂ s. f. navă cu propulsie mecanică. (după engl. propeller) Vezi definitia »