LUTIÉR s. m. meșteșugar specialist în construirea și repararea instrumentelor muzicale cu coarde. (< fr. luthier) Vezi definitia »

REVÉR s.n. 1. Partea răsfrântă a unei haine în prelungirea gulerului, de o parte și de alta a pieptului. 2. Lovitură executată cu partea exterioară a rachetei sau a paletei la jocul de tenis de masă; backhand. [Pl. -re, -ruri. / < fr. revers]. Vezi definitia »

BLACK RIVER [blæc rívə] 1. Rîu în S.U.A., afl. stg. al fl. Mississippi la La Crosse; 320 km. Izv. din reg. Marilor Lacuri. 2. Rîu în S.U.A.; 480 km. Împreună cu White River se varsă în Mississippi. Navigabil c. 160 km. Vezi definitia »

fúlger (fúlgere), s. n. – 1. Fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori. – 2. Străfulgerare, scăpărare. – 3. Varietate de cucută (Cuscuta epithymum). – Mr. (sfulgu). Lat. fŭlgĕr, în loc de fŭlgur, formă atestată (Pușcariu 666; Candrea-Dens., 669; Densusianu, Hlr., 137; REW 3555; DAR; Graur, R. phil., 1937, 273), cf. it. (folgore), prov. folzer, fr. foudre. Cuvîntul mr. cere un lat. *fŭlgus. Der. fulgera, vb. (a produce fulgere), din lat. fulgerare (Pușcariu 667; Candrea-Dens., 671; REW 3556; DAR), cf. it. fulgorare (‹ lat. fulgurare); sfulgera, vb. (a produce fulgere), probabil var. a cuvîntului anterior (după Candrea-Dens., 673, de la un lat. *exfŭlgerāre); străfulgera, vb. (a produce fulgere); fulgerat, s. n. (pulsație, înțepătură; boală nedeterminată a vitelor); fulgerat, adv. (rapid, ca fulgerul); fulgerător, adj. (iute ca fulgerul); fulgerătoare, s. f. pl. (Banat, zilele de la 16 la 18 ianuarie, numite și Cercovii de iarnă); fulgerătură, s. f. (fulger; înțepătură; epilepsie); sfulgerătură, s. f. (boală a mieilor); fulgerește, adv. (rapid). Vezi definitia »

RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier. Vezi definitia »