CLĂCÁȘ, clăcași, s. m. 1. Țăran obligat să facă clacă (1) pe pământul stăpânului de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran clăcaș. 2. Persoană care ia parte la o clacă (2). – Clacă + suf. -aș. Vezi definitia »

iuș, iușuri, s.n. (reg.) Drept (de moștenire). Vezi definitia »

mariáș (mariáșuri), s. n. – (Înv.) Joc de cărți. – Var. (Mold.) mărieș, mariaj. Fr. marriage, mai ales prin intermediul pol. marjasz, mag. márjás (Tiktin). Vezi definitia »

gheáoș s.n. (reg.) loc lutos ori nisipos. Vezi definitia »

COLÁȘ, colași s.m. (reg.) Gonaș, gonaciu, cel care la o vânătoare gonește vânatul spre pușcaș. Vezi definitia »