țăgúi, -íe, adj. (reg.) 1. ied până la un an. 2. om cu barbă. 3. țap. Vezi definitia »

ORÂNDUÍ, orânduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja. 2. Tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi. 3. Tranz. (Înv. și pop.) A decide, a fixa, a stabili. ♦ (Rar) A porunci, a ordona. 4. Tranz. (Înv. și pop.) A pune la cale; a pregăti. – Din sl. urenditi. Vezi definitia »

bárba-împărátului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bắrbii-împărátului Vezi definitia »

HUIDUÍ, huiduiesc (húidui), vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături; a hătcăi. – Huideo + suf. -ui. Vezi definitia »

a veni la spartul târgului expr. a sosi undeva după încheierea unui eveniment; a sosi prea tîrziu. Vezi definitia »