ISOTÍP, -Ă adj., s.n. v. izotip. Vezi definitia »

ARHETÍP s.n. (În filozofia lui Platon) Concept care desemnează modelul prim, originar, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale. ♦ Fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit terminologiei psihologice-religioase, în visuri și în mitologie. ♦ Reprezentare, tip originar, prim. ♦ Tip, model după care se face o lucrare; manuscris original, prim, după care s-au făcut alte copii ale aceleiași opere; original. [< fr. archétype, cf. lat. archetypum, gr. archetypos < arche – început, typos – tip]. Vezi definitia »

FOTOGRAFOTÍP s. n. 1. fotografie a unui exemplar vegetal tipic. 2. tip de taxon stabilit pe baza unei ilustrații fotografice. (< fr., engl. photographotype) Vezi definitia »

JIP, -uri s.n. Pajiste -Din mag. Gyep Vezi definitia »

Tip de cauciuc care imita foarte bine pielea naturala, folosit in industria incaltamintei pentru confectionarea talpilor. Vezi definitia »