RÚSTIC, -Ă I. adj. 1. de (la), ca la țară; câmpenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu fața exterioară cioplită brut. (< fr. rustique, fr. rusticus) Vezi definitia »

ORGANOMETALOÍDIC, -Ă adj. (despre compuși) care conține un radical carbonat legat cu un metaloid. (< fr. organométalloïdique) Vezi definitia »

TIMOANALÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) cu putere antidepresivă prin acțiunea sa stimulatoare a umorii. (< fr. thymo-analeptique) Vezi definitia »

CÍVIC, -Ă, civici, -ce, adj. Care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc. – Din fr. civique, lat. civicus. Vezi definitia »

MUCOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care acționează asupra secreției mucoase, producând mucoliză. (< fr. mucolitique) Vezi definitia »