RETROCESIÚNE s. f. act prin care se retrocedează ceva. ◊ asigurare încheiată din nou de un reasigurator, prin care transmite o parte din suma asigurată unei alte societăți. (< fr. rétrocession, lat. retrocessio) Vezi definitia »

DENUTRIȚIÚNE s.f. v. denutriție. Vezi definitia »

ANTEVERSIÚNE s.f. v. anteversie. Vezi definitia »

RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / < re- + compune, după fr. recomposer]. Vezi definitia »

DEFECȚIÚNE s.f. 1. Neîndeplinire a unei sarcini; abandonare a unei cauze etc.; dezertare. 2. (Impr.) Deranjament, defect (care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc.) [Var. defecție s.f. / cf. fr.défection, lat. defectio]. Vezi definitia »