Definita cuvantului afară
afară, adv. 1. Dincolo de limitele unui spațiu închis, în exterior. 2. Cu excepția, (în) afară de. – Mr. afoară, megl. nafară, istr. (a)fǫrę. Lat. ād fŏras (Pușcariu 33; Candrea-Dens., 550; REW 265; DAR); cf. v. it. affuori (it. fuori, fuora), v. fr. afors (fr. hors), v. sp. afuera (sp. fuera), v. port. afora (port. fora). Sensul 2, condiționat de prep. de, este de asemenea romanic, cf. it. fuor di, fr. en dehors de, sp. fuera de.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu afară
clemență, clemențe s. f. (jur.) infractoare tânără, aflată la primul proces penal. Vezi definitia »
HISTORIOGRÁMĂ, historiograme, s. f. Grafic care consemnează evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă (3). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiogramme. Vezi definitia »
BÓRZĂ, borze, s. f. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga). Vezi definitia »
herbegícă s.f. (înv.) ceapă măruntă; arpagic. Vezi definitia »
picnitúră, picnitúri, s.f. 1. (pop.) lovitură, izbitură. 2. (reg.) junghi, înțepătură (ca simptom al unei boli). 3. (reg.) toceală, rosătură; ruptură, gaură (la un obiect de îmbrăcăminte). Vezi definitia »